2 iunie: ZIUA NATIONALA A ADOPTIEI

Asociația „SOS Infertilitatea”, persoană juridică fără scop patrimonial, având ca scop principal desfășurarea de acțiuni de interes public menite să contribuie la susținerea și respectarea drepturilor cuplurilor confruntate cu probleme de fertilitate în demersurile lor de întregire a familiei, precum și la promovarea valorilor civice, principiilor familiei și statului de drept, inclusiv în domeniul protecției copilului,
în calitate de reprezentant al principalului segment de persoane și familii adoptatoare și tinând cont de observațiile practice aduse la cunoștința noastră de către această categorie a populației,
prezintă cu ocazia Zilei Naționale pentru Adopție punctul său de vedere privind drepturile și sănătatea copiilor aflați în sistemul de protecție specială din România, precum și o propunere de soluții pentru remedierea situației actuale grave în care se regăsesc copiii din acest segment.

***
Contextul actual din sistemul adopțiilor
Conform datelor statistice publicate la începutul anului 2014 de către organele publice însărcinate cu protecția copilului1, în jur de 60.400 de copii beneficiază în prezent de măsuri de protecție specială. Dintre aceștia, circa 46.900 au un plan individualizat de protecție având ca finalitate reintegrarea în familia naturală și numai 3.700 beneficiază de planuri având ca finalitate adopția. Pentru alți circa 4.700 se ajunge la revizuirea planului individualizat de protecție tardiv, în situația în care, pentru majoritatea, singura soluție sustenabilă rămâne direct integrarea socio-profesională.

Din cei peste 60.000 de copii aflați în sistemul de protecție specială, în prezent mai puțin de 3.300 au deschisă procedura de adopție. În termeni reali, această situație se traduce prin faptul că mai puțin de 5,5% din acești copii beneficiază de șansa de a se dezvolta în cadrul stabil al unei familii iubitoare, restul de 94,5% continuând să traiască într-un sistem alimentat de bugetul public al României, la limita subzistenței, acumulând în fiecare zi noi probleme de sănătate și decalaje de dezvoltare severe, iremediabile, fiind lipsiți de confortul și echilibrul unei vieți normale, de care s-ar fi bucurat dacă s-ar fi aflat în grija unor părinți responsabili.

Dintre acești copii, circa 4.000 au vârste de până la doi ani (segmentul vizat cu preponderență de către adoptatori), însă dintre aceștia mai puțin de 800 sunt adoptabili, ceea ce arată ineficiența funcționării sistemului de adopții, principala responsabilă pentru situația dramatică în care se regăsește majoritatea copiilor care beneficiază de măsuri de protecție specială. Din acest motiv, cei mai mulți devin în scurt timp greu adoptabili, fiind lipsiți pentru totdeauna de șansa vieții într-o familie.

În ciuda numărului uriaș de beneficiari ai sistemului, în decursul anului 2013 s-au pronunțat doar 743 de sentințe de încuviințare a adopției (1,2% din total), în condițiile în care, în cursul aceluiași an, au fost eliberate 1630 de atestate de persoană/familie aptă să adopte. Mai mult, dintre persoanele/familiile atestate, doar 460 au ajuns într-o procedură de potrivire practică. Pentru restul, atestatul de adopție a rămas un document inutil, un simplu generator de inconveniente birocratice.

În completarea peisajului sumbru construit de cifrele de mai sus, în fiecare an peste 1.000 de copii sunt abandonați în maternități și în secții de spital în România.

Definirea problemei

Fără a minimiza în niciun fel necesitatea de a prioritiza reintegrarea copiilor în familia lor naturală, în cazurile în care acest demers are șanse ridicate de reușită, nu putem să nu tragem încă o dată un semnal de alarmă privind consecințele pe termen mediu și lung pe care menținerea abordării din trecut a organismelor publice însărcinate cu protecția drepturilor copilului și adopția le va avea asupra sănătății fizice și psihice a copiilor aflați în sistemul de protecție specială.

În lipsa unor măsuri care să aibă ca efect creșterea spectaculoasă a eficienței funcționării acestui organism public, situația se va agrava în continuare până în punctul în care sistemele de sănătate și de protecție a copilului nu vor mai putea susține cheltuielile publice aferente îngrijirii acestor minori aflați într-o situație socială dificilă. Cifrele citate sunt cât se poate de grăitoare în acest sens, considerăm că orice argumente suplimentare ar fi redundante.

Soluții propuse

În rezolvarea acestei probleme, Asociația SOS Infertilitatea solicită ca autoritățile competente să aibă în vedere următoarele aspecte și soluții:

Modificarea fundamentală a Legii 273 din 21 iunie 2004 privind procedura adopției, în speță renunțarea la prevederea conform căreia este necesar consimțământul rudelor copilului până la gradul al patrulea pentru deschiderea procedurii de adopție internă și înlocuirea acesteia cu necesitatea consultării familiei (incluzând cel mult părinții firești și rudele până la gradul al doilea) în cazul unor termene rezonabile, cu respectarea strictă a acestora în aplicarea legii;
Facilitarea și încurajarea adopțiilor, în toate situațiile recomandate de cadrul legal;
Implementarea tuturor măsurilor necesare pentru aplicarea efectivă și eficientă a prevederilor legislative în vigoare și sancționarea celor care ignoră sau nu aplică, în mod deliberat, aceste prevederi2;
Sănătatea copiilor aflați în sistemul de protecție specială va fi protejată doar în cazul integrării acestora într-o familie (fie ea familia naturală sau o familie adoptatoare). Orice altă stare de fapt nu face decât să pună în pericol sănătatea acestora, cu consecințe severe pe termen lung3;
Desfășurarea unor campanii naționale de promovare a adopției în rândul populației, ca cea mai potrivită soluție pentru conservarea sănătății copiilor aflați în situații dificile, de excludere socială, în situația în care reintegrarea acestora în familia naturală este improbabilă;
Colaborarea reală cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale care acționează în acest sector, dată fiind misiunea comună.
Avem speranța că demersurile noastre nu vor continua să fie ignorate de către factorii de decizie și că se va decide implementarea unor măsuri pragmatice, care să ofere într-adevăr o șansă la o viață firească copiilor aflați în prezent în sistemul de protecție specială și să transforme adopția într-un proces rapid și eficient.