Acomodarea prescolarilor la mediul gradinitei

Prima zi de gradinita este una foarte incarcata de emotii pentru copii si mai ales pentru parintii acestora. Si, cum bine stim, starile si emotiile parintilor sunt transmise, ca un magnet, celor mici.

Asadar, dragi parinti, daca doriti sa neteziti drumul catre prescolaritate fiului/fiicei dumneavoastra tot ce aveti de facut este sa va gasiti resursele interioare proprii, prin care puteti depasi acest prag psihologic.

De fapt, ce inseamna pentru prescolar sa paraseasca mediul securizant al casei? Pentru o perioada indelungata de timp (doi, trei, sau mai multi ani) el s-a atasat de o persoana (mama/bunica/etc.), fiind intr-o relatie de dependenta cu ea. In momentul in care va fi nevoit sa rupa legatura aceasta, copilul se va reorienta, cautand o noua figura de atasament (in persoana educatoarei, careia nu de putine ori i se adreseaza cu apelativul… „mama”). Pana cand acest transfer afectiv se va produce, copilul va riposta (va plange, se va ruga sa nu fie adus la gradinita, va avea accese de furie, etc.). Nimanui nu-i este usor sa iasa din zona de confort. Unde mai pui ca, in gradinita, noi sustinem independenta, autonomia pe care acum copilul este pregatit sa o dobandeasca…

Cu cat mai clar va intelege parintele aceste aspecte, cu atat mai usor va fi pentru cel mic sa se adapteze la schimbare. Daca va vedea un adult determinat si convins ca merge intr-o directie sigura, copilul se va replia cu incredere. Daca va simti ca parintele ezita, va riposta si el cu mai multa forta.

10173781_285518898277591_1922703773_n

Un lucru e sigur, toti copiii se acomodeaza. Unii dintre ei, rapid, spre surpriza parintilor. Educatoarele primesc frecvent mesaje in care sunt intrebate: „Cum nu plange deloc, nu intreaba de mine?!”

Totusi, modul de acomodare spontana a copilului, tine de cateva conditii greu de intrunit simultan: atasamentul securizant al copilului, afinitatile acestuia cu unii membrii ai grupului (pot exista in aceeasi grupa prieteni de joaca, rude, etc. ceea ce face acomodarea mai lina, disparand senzatia ca… totul este strain), dorinta copilului de a explora spatiul/mediul inconjurator (special amenajat), disponibilitatea educatoarei, s.a.

Chiar si in cazurile cele mai fericite, in care copilul plange putin spre deloc, parintii trebuie sa se inarmeze cu rabdare si curaj pentru ca dupa zilele de week-end pot urma recidive cu noi reprize de plans. Acestea sunt obisnuite in mediul gradinitei si nu constituie motiv de ingrijorare, reactiile copiilor fiind absolut firesti.

Daca nu stiti de unde puteti gasi curajul, amintiti-va ca, in aceasta batalie nu sunteti singuri. Personalul gradinitei este antrenat pentru suport si va poate fi de mare ajutor. Cand faceti inscrierea intrebati cum ar trebui sa procedati.

In gradinita PRICHINDEL(sector 4) recomandam parintilor sa vina impreuna cu copilul la locul de joaca existent, in curtea gradinitei, aproximativ o ora pe zi, cateva zile inainte de a-l lasa efectiv in unitate. Asa, trecerea se face mai usor, ei percep gradinita ca pe un nou loc de joaca (ceea ce nu este departe de adevar).

Si dumneavoastra puteti fi de folos.

Iata cum:

-Inainte de inscriere vorbiti cu copilul si cu partenerul/prietenii despre gradinita cu calm si cu placere, inducand copilului un sentiment de siguranta, poate un strop de nerabdare, curiozitate fata de acel mediu nou. Puteti crea impreuna povesti/jocuri de rol (De-a gradinita…) pe aceasta tema. Se stie ca expectantele pozitive aduc evenimente fericite.

-Ceea ce multi parinti ignora este faptul ca atunci cand un copil este adus la gradinita cel mai indicat ar fi ca acesta sa fie lasat in grija personalului gradinitei rapid si fara a prelungi despartirea. Incercati sa va puneti in pielea copiilor… Cui ii plac despartirile lungi??

-Initial, ei pot riposta (ideea separarii-produce anxietate) insa o reactie ferma din partea dumneavoastra este de mare ajutor pentru a intari autonomia copilului si a rupe relatia de dependenta care s-a creat intre el si adult.

-Atentie la tendinta de a va lasa intimidat/a de reactia copilului. Amintiti-va ca emotiile curg in dublu sens si in aceasta diada dumneavoastra trebuie sa fiti cel care ofera sprijin. Nu de putine ori, mi-a fost dat sa vad mamici/bunici care pleaca plangand de la gradinita, lasandu-se invadate de emotiile copiilor. In astfel de cazuri, incarcatura negativa a mamei se va rasfrange si ea asupra sentimentului de abandon al copilului si ii va confirma cele mai mari temeri ale sale (Daca si mami plange inseamna ca aici e de rau!!!). Aceste temeri sunt nefondate, practic alegeti sa va induceti copiii in eroare.

-Daca stiti ca nu va puteti controla starile anxioase, delegati sarcina de a aduce copilul la gradinita cuiva care poate (sot/prieten de famile/bona). E valabil pentru perioada de acomodare si e de preferat asa.

-Inca un lucru important!!! Nu pacaliti copiii ca veti ramane cu ei la gradinita: „Mami nu pleaca nicaieri!” este o minciuna spusa deliberat care nu face decat sa debusoleze copilul si sa ii sporeasca teama de abandon. Cum v-ati simti daca copilul v-ar face o farsa si ar disparea de la locul de joaca?

-Copilul trebuie sa stie ca parintii au putina treaba si se intorc cat pot de repede sa il ia inapoi acasa. Ar ajuta si daca i-ati povesti ce veti face impreuna dupa ce il luati de la gradinita. Faptul ca aveti planuri stabilite care merg mai departe de programul gradinitei vor intari convingerea ca veti reveni si va exista un moment de regasire.

-Si un ultim sfat ar fi sa ii laudati/ apreciati pozitiv la intoarcere pentru ca au avut rabdare sa va astepte atata timp. Pentru ei e un act de curaj. J

Iulia Coteneanu,

Psiholog, Profesor pentru invatamant prescolar la Gradinita Prichindel