În protetică, se utilizează mai multe tipuri de coroane, dar pe implanturi se folosesc în principal două variante: coroanele metalo-ceramice și cele din zirconiu.
Coroana metalo-ceramică are o structură de bază din metal, peste care este aplicată un strat de ceramică pentru a-i conferi un aspect natural. După aplicarea ceramicii, coroana se bagă la cuptor la temperaturi de aproximativ 900 de grade, proces care asigură durabilitatea și rezistența materialului.
Coroana din zirconiu, pe de altă parte, este complet lipsită de metal. Aceasta este creată dintr-un material avansat – dioxid de zirconiu – și este modelată cu ajutorul unui robot 3D pentru o precizie maximă și o estetică superioară.
Coroana dentară este atașată de implant prin intermediul unui bont, iar fixarea acesteia poate fi realizată în două moduri: prin cimentare sau înșurubare.
Fixarea cu ciment. Bontul este mai întâi atașat de implant cu un șurub, după care coroana este cimentată pe bont. Acest tip de fixare asigură o prindere solidă și estetică, însă coroana nu poate fi îndepărtată fără a-i compromite integritatea.
Fixarea prin înșurubare. În acest caz, coroana și bontul sunt asamblate împreună în laboratorul dentar cu ajutorul unui adeziv special, iar medicul fixează coroana pe implant prin înșurubare. Axul coroanei este apoi sigilat cu un material fluid (compozit). Această metodă permite îndepărtarea coroanei fără a o deteriora, dacă intervenția este necesară.
Diferențele între coroanele metalo-ceramice și cele de zirconiu includ:
Aceste diferențe influențează alegerea în funcție de nevoile estetice, funcționale și bugetul pacientului.
Coroanele provizorii au un rol important și specific în tratamentele de implantologie, fiind utilizate în următoarele situații:
Aceste coroane sunt soluții temporare care permit gingiilor și osului să se adapteze înainte de montarea unei coroane permanente, fiind o practică standard în implantologie și protetică.
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro