Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) constituie una dintre cele mai frecvente leziuni traumatice ale genunchiului, întâlnită cu precădere la sportivi sau la persoanele implicate în activități fizice intense. LIA afectează stabilitatea articulară și funcționalitatea biomecanică a genunchiului, tratamentul fiind în general chirurgical. Postoperator, protocolul de reabilitate presupune, printre altele, participarea la ședințe de fizioterapie.
Fizioterapia joacă un rol important în toate etapele recuperării postoperatorii, facilitând regenerarea tisulară, restabilirea funcțiilor musculo-articulare și prevenirea recidivelor.
La pacienții cu ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA), imediat după reconstrucția ligamentului, fizioterapia are ca scop reducerea edemului, controlul durerii și prevenirea complicațiilor postoperatorii, precum rigiditatea articulară și atrofia musculară. Edemul și inflamația afectează atât calitatea țesutului cicatricial, cât și propriocepția articulară. Din acest motiv, în faza acută a reabilitării, se recomandă aplicarea tehnicilor de crioterapie și mobilizare pasivă a genunchiului.
Mobilizarea precoce în limitele stabilite de echipa ortopedică previne formarea de aderențe intraarticulare și îmbunătățește aportul de nutrienți la nivelul țesuturilor afectate, ceea ce facilitează vindecarea. Totodată, tehnicile de electroterapie și stimularea electrică funcțională contribuie la reducerea durerii și la menținerea activității musculare, în absența contracției voluntare.
Lezarea ligamentului încrucișat anterior și intervenția chirurgicală aferentă alterează semnificativ controlul neuromuscular al genunchiului. Propriocepția, componentă fundamentală în stabilitatea articulației, este sever afectată, iar refacerea sa necesită intervenții specifice. Fizioterapia utilizează exerciții de reeducare neuromusculară pentru a stimula receptorii proprioceptivi, îmbunătățind astfel percepția poziției articulare și a mișcării.
Exercițiile de kinetoterapie, a căror complexitate și intensitate sunt adaptate de către profesionisti in recuperare medicala în funcție de progresul clinic și de capacitatea pacientului de a restabili coordonarea musculaturii periarticulare, implică:
- antrenament pe suprafețe instabile;
- exerciții de echilibru static și dinamic;
- antrenament proprioceptiv asistat prin dispozitive tehnologice avansate;
- integrarea mișcărilor funcționale ce vizează atât controlul articulației genunchiului, cât și prevenirea suprasolicitărilor musculare compensatorii;
- integrarea tehnicilor de feedback vizual și auditiv pentru optimizarea controlului motor.
- exercitii de recuperare a mersului efectuate pe echipamente specializate.
Deoarece reconstrucția ligamentului încrucișat anterior implică o perioadă de imobilizare parțială a articulației genunchiului, apare o pierdere semnificativă a forței musculare, în special la nivelul musculaturii cvadricepsului și al ischiogambierilor. Fizioterapia si kinetoterapia se concentrează pe refacerea forței musculare prin terapii si exerciții progresive de rezistență.
Exercițiile cu greutăți progresive, utilizarea benzilor elastice și antrenamentul în lanț kinetic închis sunt integrate treptat pentru a asigura o contracție musculară eficientă, fără a compromite integritatea grefei ligamentare și funcția motorie a membrului inferior.
Odată ce controlul neuromuscular și forța musculară au fost parțial recuperate, fizioterapia avansează către reintegrarea activităților funcționale, specifice pacientului. În cazul sportivilor, revenirea la activitatea competițională presupune o etapă suplimentară de pregătire specifică, axată pe mișcările dinamice caracteristice sportului practicat.
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro