Interviu cu Mihaela Cândea Director Executiv ONG Mare Nostrum

,,Nu mi-aş ignora conştiinţa, cu ea trăiesc toată viaţa“
La doar 30 de ani, Mihaela Cândea este un adevărat lider cu mentalitate de învingător. Ambiţia şi perseverenţa au determinat-o să promoveze cu succes proiectele ONG Mare Nostrum şi să înfiinţeze cea mai mare şcoală de salsa din Constanţa.
Mare Nostrum este o asociaţie non-profit, apolitică şi independent ecologistă din Constanţa. Asociaţia s-a înfiinţat în anul 1993, la iniţiativa unor tineri specialişti din diferite domenii legate de cercetarea marină şi protecţia mediului, care au realizat că ştiinţa singură nu poate rezolva gravele dezechilibre ecologice apărute în regiunea Mării Negre.
Orele petrecute la Mare Nostrum şi la şcoala Salsa Encanto îi ocupă Mihaelei majoritatea timpului, iar familia vine să întregească reuşitele profesionale. Respectând individualitatea fiecăruia, Mihaela a atras oamenii şi natura de partea ei.
Interviu realizat de Florentina Tatoiu

Reporter: Care sunt obiectivele cele mai importante pe care vi le-aţi propus în viaţă?
Mihaela Cândea: Cel mai important pentru mine este să simt că activitatea pe care o desfăşor vine în sprijinul celor din jurul meu. De aceea am şi ales o organizaţie de mediu ca şi principală activitate.

Rep: Cât de dificil este să îndeplineşti ceea ce îţi propui?
M.C.: Proiectele mele de zi cu zi presupun schimbarea comportamentelor şi a mentalităţilor, ceea ce nu este deloc uşor. Mai mult decât atât, rezultatele muncii mele se văd în timp, iar pentru asta este nevoie de răbdare şi de multă determinare. Aş putea spune că în munca mea nu există succes total, dar fiecare pas înainte este foarte important. Proiectele ambiţioase şi inovative mă motivează tocmai pentru că rezultatul este dificil de obţinut.

Rep: Care sunt principiile după care vă ghidaţi în viaţă?
M.C.: Cred că cel mai important principiu pe care îl urmez este acela de a respecta individualitatea fiecăruia. Respect alegerile şi felul de a fi al celor din jurul meu. O altă valoare extrem de importantă pentru mine este corectitudinea. Am observat că este foarte greu să găseşti un om corect, care să fie dispus să piardă de dragul unui cuvânt dat. Corectitudinea în ziua de astăzi este o calitate rar întâlnită, deşi ar trebui să facă parte din educaţia noastră.
La toate acestea aş adăuga durabilitatea. Prefer să lucrez de două ori mai mult la ceva ce îmi va aduce rezultate în timp, dar acestea vor fi trainice, decât să am un câştig imediat şi efemer.

Rep: Aveţi prieteni care v-au însoţit de-a lungul timpului în realizările profesionale?
M.C.: Întâmplarea a făcut ca de-a lungul timpului să lucrez alături de oameni dragi mie. Poate nu este tocmai o întâmplare. De cele mai multe ori, datorită prieteniei legate am constatat că avem idealuri comune, iar acest lucru ne-a determinat să lucrăm împreună. Cred că se aplică aici foarte mult zicerea „Cine se aseamănă se adună“.

Rep: Cum v-a influenţat responsabilitatea funcţiei în viaţa de zi cu zi?
M.C.: Cred că doar fiind responsabilă în tot ceea ce fac am putut ajunge aici. În momentul în care există în jurul tău persoane care depind de tine, de acţiunile şi deciziile tale, este o lipsă de respect sa fii iresponsabil.

Rep: Care ar fi cele mai importante calităţi în conturarea profilului de învingător?
M.C.: Determinarea, curajul, asumarea riscurilor şi încrederea în propriile forţe.

Rep: Ce apreciaţi în general la o persoană cu care intraţi în contact?
M.C.: Bunul simţ şi manierele sunt destul de rare încât imi sar in ochi atunci când apar.

Rep: Cum priviţi rolul banilor în viaţa dumneavoastră?
M.C.: Se spune că banii nu aduc fericirea, dar o întreţin! Banii reprezintă un instrument prin care poţi obţine ceea ce îţi doreşti în viaţă. Însă nu este singurul!!! Aş spune chiar că este undeva la coada topului, mai ales din cauza faptului că sunt uşor de făcut. Dacă munceşti faci bani, ecuaţia este foarte simplă. Însă banii nu pot cumpăra sănătate, sentimente, respect, poate doar iluzia lor. Aş zice că sunt de acord mai degrabă cu „suntem atât de săraci, încât avem doar bani“.

Rep: Cum priviţi rolul familiei în ecuaţia succesului?
M.C.: Familia vine să întregească reuşitele profesionale. Familia şi prietenii îţi oferă în timpul liber, şi nu numai, acea energie de care ai nevoie pentru a schimba lumea. Din păcate, timpul limitat ne face să uităm de ei şi să îi trecem în plan secund.

Rep: Ce le recomandaţi tinerilor proaspăt ieşiţi de pe băncile şcolii?
M.C.: Să fie responsabili cu viaţa lor şi să nu aştepte să le rezolve cineva problemele sau să le facă viaţa mai frumoasă. Au atâtea mijloace şi atâta forţă interioară, încât este păcat să o epuizeze într-o viaţă superficială.
Pericolul cel mai mare cu care cred că se confruntă tânăra generaţie este acela de a gandi în tipare. Deşi trăim într-o lume revoluţionară, tinerii noştri gândesc în false modele de succes. Din păcate uită sau nu ştiu cum să vadă ceea ce îşi doresc cu adevărat şi adoptă din paginile de monden dorinţele altora.

Rep: Cum decurge o zi din viaţa dumneavoastră?
M.C.: Fiecare zi îmi aduce întâmplări neprevăzute şi asta mă atrage cel mai mult în munca mea. Mereu este altfel, fiecare proiect este o nouă poveste, o nouă provocare. De obicei ajung foarte târziu acasă, deoarece orele de muncă la Mare Nostrum le continui cu cele de dans în şcoala Salsa Encanto. Sunt două activităţi pe care le desfăşor în mod constant şi care îmi ocupă mai tot timpul.

Rep: Care este cea mai mare provocare pentru dumneavoastră?
M.C.: Mi-e greu să aleg una. Îmi vine în minte o listă întreagă, însă provocările legate de Mare Nostrum le veţi regăsi cu siguranţă în presă, în perioada următoare.

Rep: Cum vedeţi relaţia şef-subaltern?
M.C.: Ca pe o relaţie de colaborare. Fiecare trebuie să îşi stie rolul şi motivaţia, iar de aici ne rămân doar orele de muncă. Nu îmi place să îi oblig pe cei cu care lucrez să îşi facă munca. Dacă este aşa înseamnă că ei nu sunt motivaţi şi nu le face plăcere să lucreze aici şi atunci drumurile noastre se despart. Desigur că nu exclud rolul mobilizator al şefului.

Rep: Care este cea mai mare realizare profesională?
M.C.: Aş numi două: dublarea bugetului anual al Mare Nostrum în trei ani de activitate ca şi director executiv şi participarea la dezvoltarea celei mai mare şcoli de salsa din Constanţa, din acest moment – Salsa Encanto.

Rep: Ce înseamnă Mare Nostrum pentru dumneavoastră?
M.C.: Mare Nostrum a reprezentat pentru mine şcoala vieţii. Am început aici ca voluntar, am trecut prin toate etapele şi toate proiectele şi am ajuns director executiv. Am învăţat foarte multe aici şi am reuşit să îmi pun multe idei în practică.

Rep: Care sunt proiectele Mare Nostrum cele mai dragi, în care v-aţi implicat cel mai mult?
M.C.: Proiectele mele de suflet sunt de două feluri: cele referitoare la conservarea delfinilor – sunt nişte animale senzaţionale şi extrem de interesante, faţă de care trebuie să fim mai rezponsabili - şi managementul deşeurilor, unde mi se pare o crimă asupra naturii să irosim atât de multe resurse din inconştienţă şi nepăsare.

Rep: Care sunt lucrurile pe care nu aţi reuşit să le faceţi niciodată?
M.C.: Nu prea am reuşit sa am timp liber, dar încă mai am timp să rezolv asta.

Rep: Dar cele pe care nu le-aţi face niciodată?
M.C.: Nu mi-aş ignora conştiinţa, cu ea trăiesc toată viaţa!

Rep: Care sunt trăsăturile care vă definesc cel mai bine ca manager?
M.C.: Obiectivitatea, abilitatea de a vedea în ansamblu şi simţul analitic.

Rep: Cum definiţi un lider?
M.C.: Liderul trebuie să fie un model mobilizator, să convingă şi să atragă în proiectul său cât mai mulţi oameni.

Rep: Ce pasiuni (hobby-uri) aveţi?
M.C.: Dansul şi călătoriile în locuri cu multă apă. Ambele mă relaxează şi mă ajuta să îmi încarc bateriile. În plus dansul mă ajută să exprim tot ceea ce nu pot spune în cuvinte.

Rep: Care este oraşul, ţara preferat (ă)?
M.C.: Cancun, Mexic – peisajele sunt splendide.

Rep: O ultimă întrebare: cum vă simţiţi ca român în România?
M.C.: Confuz. Încerc mereu să găsesc virtuţile acestei naţii, acele puncte forte cu care să ieşim în faţă.