20 ianuarie 2010
Asa cum e formulata, HG 23/2009 incalca principiile Conventiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati si ale Legii 448/2006 privind promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati. Aceasta deoarece, standardele de cost prevazute pentru serviciile sociale in comunitate: locuinte protejate, centre respiro si centre de zi sunt mult mai mici decat cele prevazute pentru fostele camine spital devenite Centre de Recuperare si Reabilitare Neuropsihica - CRRN. De exemplu standardul de cost pentru CRRN este aproape dublu fata de cel pentru locuinte protejate: 26.163,37 lei/beneficiar/an fata de 14.796 lei/beneficiar/an.
Faptul ca pentru locuinte protejate se prevede un singur standard de cost indiferent de tipul locuintei protejate: cu protectie maxima, medie sau minima, denota diletantism si lipsa de cunoastere a acestor tipuri de servicii sociale.
Prin aceste standarde, furnizorii de servicii sunt incurajati sa dezvolte in continuare institutii de tip CRRN, in detrimentul promovarii serviciilor comunitare. Si aceasta in ciuda criticilor permanente la care a fost supusa Romania in ultimii 20 de ani, din partea presei si organizatiilor internationale, pentru tratamentul inuman pe care il ofera persoanelor cu dizabilitati din institutii.
In multe CRRN, calitatea vietii persoanelor cu dizabilitati este foarte scazuta: beneficiarii locuiesc in dormitoare uneori de 10 persoane, conditiile igienice sunt deficitare, structura personalului este total neadecvata: la nivel national media este de 1 educator la 14 beneficiari, ceea ce duce la lipsa de implicare a beneficiarilor in activitati. Practic, statul roman condamna in continuare persoanele cu dizabilitati la excluziune sociala, in instituitii in care vegeteaza, lipsiti de activitati zilnice, de orice posibilitate de dezvoltare personala, de invatare a unei meserii, de dobandire a unei slujbe.
O alta problema o constituie lipsa de normative care sa defineasca fiecare tip de serviciu social pentru care se definesc standarde de cost si sa stabileasca criteriile de eligibilitate: de exemplu ce inseamna Centru pilot de Recuperare si reabilitare si de ce standardul de cost in centrul pilot e mai mare decat in Centrul de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica?
O alta deficienta majora a HG 23/2010 este stabilirea de standarde de cost pe tip de serviciu si nu stabilirea unui buget personal pentru persoana cu dizabilitati, care sa tina cont de nevoile individuale, asa cum se practica la nivelul Uniunii Europene. Conform HG 23/2010, indiferent daca beneficiarul are dizabilitate usoara, medie, grava sau profunda, standardul de cost este acelasi. Evident nevoile acestor persoane sunt mult diferite indeosebi in ceea ce priveste personalul de ingrijire: costurile vor fi mult mai mari in cazul beneficiarilor cu dizabilitati severe si asociate. Efectul HG 23 va fi accentuarea discriminarii persoanelor cu dizabilitati severe carora li se refuza accesul la servicii comunitare. Aceasta abordare contravine prevederilor rezolutiei Parlamentului European din 14 martie 2007 privind serviciile sociale de interes general in Uniunea Europeana, care prevede dreptul la servicii sociale flexibile, centrate pe persoana si adaptate nevoilor individuale.
Cu tristete constatam ca primii sacrificati in contextul crizei economice sunt persoanele cu dizabilitati mentale, indeosebi cele severe. In calitate de tara membra a UE, Romania are obligatia de a respecta conventiile internationale si legislatia europeana. Solicitam Guvernului convocarea unei intalniri cu partenerii sociali: ONG-urile persoanelor cu dizabilitati si principalii furnizori de servicii sociale comunitare din tara pentru analizarea HG 23/2010 si amendarea ei in asa fel incat sa permita accesul la servicii comunitare pentru persoanele cu dizabilitati intelectuale.
Va stam la dispozitie pentru orice alte detalii tel: 0256.228.062, e-mail: [email protected] sau tel: 021 212 3126, e-mail: [email protected].
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro