Boala parodontală sau parodontoza este un termen care reflectă afectarea țesutului parodontal (parodonțiului). Parodonțiul este țesutul care susține dintele pe arcadă. Acesta include osul alveolar, cementul radicular, gingia, și ligamentele alveolare, care leagă aceste țesuturi împreună.
Parodontoza este o boală inflamatorie în care are loc distrugerea aparatului de susținere al dintelui. Infecția intră în spațiul dintre dinte și gingie și începe să distrugă ligamentele dintre rădăcina dintelui și os. Potrivit experților OMS, 100% din populația adultă a Pământului și 80% dintre copii prezintă anumite semne de boală parodontală, iar parodontoza este una dintre principalele cauze ale pierderii dinților la o vârstă mai înaintată.
Principala cauză a parodontozei este rezultatul acțiunii microorganismelor patogene care se acumulează în placa bacteriană și tartru. Placa bacteriană este un film lipicios, incolor, care se formează constant pe dinți. Dacă nu este îndepărtată, placa se întărește și formează o acumulare grosieră, poroasă numită tartru. Pe măsură ce boala progresează, toxinele pot distruge țesuturile care susțin dinții. Se formează un spațiu între dinte și gingie - punga parodontală, care este umplut cu placă. Osul care susține dinții este în mod constant distrus.
Factori favorizanți ai parodontozei sunt traumele dentare, cariile, protezele dentare sau restaurări protetice efectuate necorespunzător, încălcări ale integrității dintelui. Igienei orală deficitară, malocluzia, obiceiurile alimentare și scăderea imunității generale a corpului pacientului cresc semnificativ probabilitatea de a dezvolta parodontoză.
Din păcate, parodontoza se caracterizează printr-o dezvoltare lentă. În stadiul inițial, nu provoacă durere sau alte senzații. Boala se dezvoltă asimptomatic, distrugând treptat parodonțiul. Prin urmare, pacienții, de regulă, nu se grăbesc să vină la medic. Parodontoza se poate manifesta în moduri diferite, în funcție de etapă și de multe ori începe cu sângerarea gingiilor. În acest stadiu, procesul este încă reversibil.
Fără tratament, procesul pătrunde mai adânc și distruge ligamentele parodontale, se formează punga parodontală, în care se depune placă, tartru și stimulează continuarea procesului. Țesuturile parodontale sunt distruse, iar dintele începe să se miște, pierzând suportul osos. În acest stadiu, se poate observa, de asemenea, o modificare a poziției dinților, mobilitatea patologică a acestora, apariția unor spații între ei, iar funcția masticatorie este afectată.
Perioada inițială a bolii se caracterizează prin mâncărime, pulsații la nivelul gingiilor, senzație de disconfort la masticație și respirație urât mirositoare. Pe măsură ce procesul progresează, aparatul de susținere al dinților se slăbește, mobilitatea dinților crește, gâturile dinților devin expuse și capătă o sensibilitate crescută. Lipsa măsurilor adecvate de terapie în acest stadiu duce la pierderea dinților practic sănătoși.
Cu o exacerbare a bolii, apare o durere puternică, febră, stare generală de rău și slăbiciune. Există o roșeață aprinsă și umflarea gingiilor, puroiul iese din punga parodontală. Tratamentul complex vizează stabilizarea procesului patologic.
Boala necesită intervenția urgentă a unui medic dentist. Tratamentul complet al parodontozei include metode non-chirurgicale și chirurgicale. Primele sunt utilizate în stadiile incipiente ale bolii și pentru profilaxie. Acestea constau în îndepărtarea plăcii bacteriene și tartrului (mecanic și cu ultrasunete) și lustruirea suprafeței dintelui.
Există o procedură pentru îndepărtarea tartrului profund numită chiuretaj: medicul elimină depozitele folosind instrumente speciale, excavatoare, chiureturi (chiuretaj în câmp închis). Sarcina metodelor chirurgicale este de a elimina pungile parodontale (o consecință a resorbției osoase) pentru ca dintele să-și recapete stabilitatea.
Chiar dacă dinții arată sănătos, asta nu înseamnă că boala gingiilor este absentă. Pentru orice problemă cu gingiile sau dinții, cum ar fi sensibilitatea, umflarea, durerea, sângerarea gingivală etc., ar trebui să solicitați imediat sfatul unui dentist care va evalua în mod adecvat gravitatea situației.
Doar un medic printr-o examinare simplă poate determina prezența sau absența bolii parodontale. Esența examenului medical constă în măsurarea pungii parodontale folosind o sondă specială și o radiografie. Această metodă permite medicului să evalueze rapid și nedureros starea gingiilor dvs., să sugereze un plan de tratament pentru a preveni dezvoltarea ulterioară a bolii și să dezvolte un regim special de auto-igienă care să se potrivească unei situații specifice.
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro