Cafeaua la nisip

O cafea turceasca adevarata implica firberea cafelei proaspat macinate intr-un ibric de cupru denumit „cezve”. Cafeaua turceasca nu ajunge niciodata la punctul de fierbere, pentru ca se ia de pe foc imediat ce spuma incepe sa se ridice. In fiecare ceasca se pune o lingurita din aceasta spuma, iar ulterior se toarna cafeaua fierbinte, tare si aromata. Cafeaua turceasca trebuie lasata cateva minute, pentru ca zatul sa se aseze.
În Turcia putem experimenta mai multe feluri de cafea turcească, pentru aceasta trebuie să comandăm astfel: Sade – simpla, fara zahăr (veti simţi gustul amar al cafelei); Az sekerli – cu putin zahăr (mai puţin de o linguriţă la fiecare ceaşcă, va reduce putin din gustul amărui); Orta sekerli – cu o cantitate medie de zahăr (gust dulce, o linguriţă de zahăr la fiecare ceaşcă); Çok sekerli – cu mult zahăr (foarte dulce, doua linguriţe de zahăr, sau la cerere mai mult).
Preparată și consumată încă din secolul al 15-lea în Yemen, până la spre sfârșitul secolului al 16-lea, cafeaua turcească s-a extins până în Cairo și Mecca. În acest moment cafeaua turcească este considerată Patrimoniu cultural imaterial al Turciei de către UNESCO.În România, cafeaua turcească mai este întâlnită și sub denumirea de acafea neagra”, acafea cu caimac” sau binecunoscuta acafea la ibric”. În Dobrogea încă se mai păstrează metodă de preparare a cafelei turcești tradiționale în care ibricul se introduce în nisipul fierbinte.Și, cum oricât de mult ne-ar plăcea să ne servim cafeaua preparată în cele mai sofisticate feluri, folosind espressoare profesionale sau presa franceză, deseori ne întoarcem la tradiționala cafea turcească și spuma ei inconfundabilă care ne răsfață simțurile în stilul ei unic.