Acumularea de urina determina cresterea presiunii intravezicale, aceasta fiind maxima atunci cand cantitatea de lichid atinge capacitatea vezicii (aprox. 300 – 500ml). Informatiile referitoare la volumul de urina acumulat in vezica sunt transmise spre centrii nervosi de la nivelul creierului. In acest moment survine decizia constienta de a urina.
Impulsul se transmite de la creier catre vezica prin intermediul centrilor nervosi localizati la nivelul maduvei spinarii, moment in care vezica se contracta, muschii sfincterieni se relaxeaza si urina este eliminata.
Pierderi involuntare de urina pot aparea atunci cand pacientul prezinta:
- discfunctionalitati ale muschilor vezicii ce duc la o contractare involuntara a acesteia;
- infectii ale tractului urinar;
- afectiuni ale perineului (ex. slabirea muschilor perineali);
- marirea prostatei;
- tulburari de metabolism (ex. diabet zaharat)
- afectiuni neurologice (ex. leziuni ale maduvei spinarii)
- administrarea anumitor medicamente (ex. betablocanti, sedative, antidepresive)
In consecinta, incontinenta urinara nu reprezinta o boala in sine ci manifestarea unei afectiuni de baza care trebuie identificata si tratata medical.
Incontinenta urinara este clasificata in functie de tip si grad de severitate in incontinenta usoara, moderata si severa.
incontinenta-urinaraAtunci cand vezica functioneaza normal, un centru nervos situat la nivelul rahisului sacral (maduva spinarii) comunica creierului gradul de umplere al vezicii.
Astfel, eliminarea urinei are loc in mod constient.
Sursa: Paul Hartmann Romania
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro