Cum nu se folosesc politicienii romani de relatiile publice

Daca tot am trecut de zbuciumatul an electoral 2009, cu alegeri prezidentiale si razboaie politice intre candidati cu hoarde de partid in spate, putem sa ne uitam putin la cat de mult au tinut cont cei care ne cereau insistent si fara remuscari voturile de publicul caruia i se adresau.  Fiind asaltati zilnic de mesaje politice prin toate canalele, nu putem sa nu le dam atentie, bineinteles, in limita bunului simt. Tineti-va bine... Din punct de vedere profesional, comunicarea politica ar trebui perceputa ca o actiune semiologica realizata in contextul actului de guvernare in vederea exercitarii puterii politice. In zilele noastre demersul de comunicare politica si-a cam pierdut din sensul initial, transformandu-se in marketing politic, realizat cu scopul precis de a castiga o cursa electorala. Toti actorii politici de pe plaiurile mioritice incep sa-si de seama ca trebuie sa-si construiasca reputatia pe gustul alegatorului abia la inceputul campaniei electorale, moment in care incep sa foloseasca de-a valma instrumente de comunicare mai mult sau mai putin potrivite momentului, publicului si nevoilor acestuia. Bun.. In primul rand sa identificam publicul tinta al mesajelor politice transmise cu patos de candidati cu apiratiile functii si la fotolii confortabile. Ei bine, acesta a fost fara indoiala constituit, in viziunea minunatilor strategi de campanie, de masle frenetice care la un semn  merg orbeste si dau cu stampila in chenarul corespunzator. Pana la urma lucrurile au fost simple si nu au necesitat o planificare strategica: aceleasi tabere pe scena politica, acelasi public, a carui singura caracteristica este data abilitatea de a stampila, in spatele unei perdele ponosite, un buletin de vot la fel de ponosit. Acestea fiind spuse, tinta mesajului este constituita de masele, bolnave de pierderea memoriei de termen scurt, mediu si lung, pe sistemul ascultati aici, voi, cei multi si cu drept de vot, dar uituci.... Dupa ca am idntificat publicul tinta amator de mesaje politice lungi si demagocice, sa vedem continutul acestor mesaje. In principiu sunt copii fidele ale comunicarilor din campaniile electorale precedente, doar cu data schimbata. E si normal, de ce sa ne strofocam neuronul pentru ceva nou cand avem reteta succesului. Daca a mers schema acu' 4 - 5 ani, da-i inainte merge si acum. Receptorii primesc mesajul cu acelasi zambet tamp si cu aceleasi aplauze frenetice. Mai precis, electoratul roman pica pe spate de incantare atunci cand aude de marit pensii si salarii, garantii oferite de stat la credite pentru tineri, trai bun cu frigiderul plin, alinierea toaletelor publice la standerde europene, ajutoare sociale babane, etc. Si toate aceste elemente de bunastare pot fi obtinute in doar cateva secude printr-o simpla stampila. Cum sa nu alergi la prima sectie de vot si sa alegi un viitor al abundentei...? Aici, trebuie sa recunoastem ca mesajul, chiar daca este acelasi, are impactul asteptat de fiecare data. Emotatorul politic scoate din arhiva vorbele de duh, le da drumul pe canalele de comunicare, mass-media, receptorul le primeste bucuros. Feedback-ul difera, receptorul apreciaza sau critica in functie de criterii mai mult sau mai putin obiective, cum ar fi: culoarea cravatei, freza, ocupatia bunicilor sau rujul purtat de sotie in pozele de familie. In principiu, feedback-ul este pe masura mesajului, caracterizat prin inconsistenta si lipsa unei cercetari aprofundate a factorilor socio-economici care ar trebui sa-i dea continutul. Cercetarea se realizeaza superficial, sondajele, realizate teoretic pe esantioane reprezentative si impartiale, releva rezultate adaptate celui care le comanda, dupa principiul "dai un ban dar stai in fata". Ca mediu de expunere al mesajelor, televiziunea este pe primul loc in topul preferintelor actorilor politici. Acolo au spatiul necesar pentru a-si juca haotic si contradictor spectacolul agresiv in doua acte: actul I - sa mintim poporul cu televizorul si actul II - uite domnule ce face capra vecinului (a adversarului politic), cum e posibil asa ceva...? Pana la urma, chiar daca sufera vicii importaante, demersul de comunicare politica are succes, atrage voturi. Departajarea se face insa la numarul de batrane din sate uitate de lume consolate de fiecare candidat.