Maria povestea unui destin schimbat de oameni buni

„Cea mai mare dorinta a mea este sa ma operez la picior ca sa pot sa merg cu bicicleta!” povestea Maria Martinec, in urma cu cateva saptamani, cand nici nu visa ca viata ei avea sa schimbe iar.

In anul 2006, pe cand implinea varsta la care multi tineri ar sarbatori absolvirea unei facultati si ar incepe sa isi faca planuri de viitor, Maria, o tanara cu dizabilitati intelectuale si fizice, nu avea nimic al ei: abandonata la nastere de mama intr-un container de gunoi, isi tara piciorul intr-o institutie a „irecuperabililor”, locuia intr-o camera pe care o impartea cu alte 10 fete cu dizabilitati, nu avea hainele ei, pe care sa si le aleaga ea, primea mancare putina, nu avea nici o perspectiva, nici o speranta de mai bine.

„Mi-au rupt piciorul niste baieti mai mari cand eram la camin la Oravita pentru ca nu am vrut sa fur lapte. Acolo luam bataie in fiecare seara si daca nu faceam ce spuneau ei ne ardeau cu tigara, ne dezbracau si ne fortau sa alergam desculti prin oras. Ingrijitorilor nu le pasa de noi. Seara ne sedau sau ne trimiteau la etajul trei, la camera de box. Nu mi-a placut la Oravita, era tare rau...” povesteste Maria, avand privirea goala a unui copil de 31 ani.

De la bataile primite, Maria a mai dobandit un handicap, pe langa cel din nastere. Piciorul rupt in copilarie, netratat corect si la timp, a ramas intepenit si nu se mai putea indoi, ceea ce facea ca Maria sa se deplaseze greu, schiopatand.

In 2007, Maria a devenit beneficiara a serviciilor oferite de Fundatia „Pentru Voi”. A fost anul in care a cunoscut „lumea de afara” si a aflat ca se poate trai si altfel. Ea locuieste de atunci in locuinta protejata DORA, are camera si lucrurile ei si a invatat sa gateasca si sa isi cumpere lucrurile de care are nevoie; are banii ei pentru ca este angajata la Centrul de zi „Ladislau Tácsi” unde se ocupa cu servirea meselor; participa la diferite evenimente pentru autoreprezentanti in cadrul carora vorbeste despre Maria - inainte si dupa anii petrecuti in institutiile sociale ale statului; are o viata activa si participa la aproape toate activitatile sportive la care are ocazia, in ciuda faptului ca shioapata.

„Cea mai mare dorinta a mea a fost sa ma operez la picior ca sa pot sa merg cu bicicleta! Am inceput sa strang bani pentru asta, dar cineva mi-a zis ca operatia costa mult... Dup-aia mi-a zis doamna Laila ca ma opereaza pe gratis un doctor mare si nu mi-a venit sa cred! Mi-a venit sa sar in sus de bucurie si ma gandeam numa’ la bicicleta!” ne impartaseste ea cu o inocenta coplesitoare.

Povestea ei, ca mai toate povestile beneficiarilor nostri, a impresionat si oameni din afara organizatiei. Unul dintre acestia este Prof. Dr. Jenel M. Patrascu, specialist in ortopedie-traumatologie, care a fost sensibilizat atunci cand Laila Onu, directorul Fundatiei „Pentru Voi”, i-a prezentat situatia. La scurta vreme, Maria a fost programata pentru investigatii medicale si apoi pentru o interventie chirurgicala la picior.

„Este intotdeauna un privilegiu sa poti contribui la schimbarea in bine a unui destin. In cazul Mariei, la dizabiliatea intelectuala din nastere s-a adaugat handicapul fizic, schiopatatul cauzat de bataile primite in caminul-spital in care a locuit. Daca pentru dizabilitatea intelectuala, noi stim ce trebuie facut, in privinta piciorului am avut sansa de a gasi omul potrivit sa o ajute pe Maria. Multumim dlui. Prof. Dr. Jenel M. Patrascu pentru generozitatea si inalta sa competenta profesionala pe care le-a pus in slujba Mariei, careia i-a schimbat viata. Maria este un caz fericit. Ce se intampla insa cu cele 16.700 persoane adulte cu dizabilitati internate in institutii ale statului roman, care nu au sansa de a trai in comunitate si nu au acces la servicii medicale de varf? Cand isi va asuma statul roman responsabilitatea pentru toti cetatenii lui, cu sau fara dizabilitate?” a declarat Laila Onu, director executiv al Fundatiei „Pentru Voi”.

Chiar daca nu poate exprima in cuvinte bucuria si multumirea pe care le are pentru binefacatorii ei, tanara promite ca nu ii va uita: „Am stat mult in spital (n.a. 3 saptamani) si am avut dureri mari. Abia astept sa merg acasa si la centru’ Pentru Voi. Multumesc doctorului mare si asistentei Alina bruneta pentru ca au avut grija de mine. Cand o sa pot sa merg, o sa vin la spital cu bicicleta sa ii mai vad.”

Operatia, ce a avut loc la Clinica de Ortopedie a Spitalului Judetean din Timisoara la inceputul lunii iulie, este deosebita prin nivelul mare de dificultate si complexitate. Foarte putini chirurgi ortopezi se incumeta in Romania la o astfel de operatie. Multumim domnului doctor pentru profesionalismul si generozitatea aratate fata de Maria.