Paul Gilbert susține doua concerte în România

Cariera sa de 25 de ani cuprinde 13 materiale solo, 5 albume alături de Racer X şi 6 albume cu Mr. Big. Paul Gilbert predă lecţii de chitară, este decan de onoare al Guitar Institut of Technology, îşi promovează cel mai recent album Fuzz Universe şi alături de Mr. Big înregistrează un nou album.

Fuzz Universe prezintă piese de la hard rock până la funk, muzică clasică sau blues. “Când compuneam piesele pentru Fuzz Universe ascultam muzică corală din Bulgaria, lăută barocă sau compoziţii pentru vioară, cântecele lui Johnny Cash despre trenuri, vaci, măgari şi mine de cărbune, Beegees şi Ronnie James Dio. S-au amestecat toate în mintea mea şi mi-au dat idei de compoziţii dezvoltate pentru chitară. Am stat închis în camera mea de lucru câteva luni, iar la final mi-am adunat trupa de turneu şi am început înregistrările. Jeff Bowders a cântat la tobe, Craig Martini la bas, Emi Gilbert, soţia mea, la claviaturi, iar eu am întins coardele chitarelor până când nu am mai putut cânta."

Maestrul chitarei electrice este şi un renumit profesor, iar lecţiile sale de chitară se bucură de mare succes. De altfel, Gilbert spune că „a preda chitara este o continuă sursă de inspiraţie. Cred că am eu mai multe de învăţat decât studenţii mei.” El îşi sfătuieşte elevii să asculte muzică pentru a o învăța ușor: „Încerc să învăţ cât mai multe cântece noi, ca un flămând aflat în faţa unui bufet suedez. Spre exemplu, compoziţiile pentru pian ale lui Bach sau cele pentru vioară sau violoncel sunt foarte utile atunci când vrei să înveţi game sau arpegii. Pop-ul anilor ‘60-‘70 este foarte bun pentru armonii şi pentru a scrie corect o melodie. Blues-ul este perfect pentru vibrato şi pentru a dezvolta un stil de a “vorbi”prin intermediul chitarei.”

Gilbert admite că în acest album regăseşte plăcerea din timpul concertelor G3 când mulți oameni veneau să îi asculte pe cei mai buni chitarişti ai planetei: “Am fost cu adevărat surprins de publicul de la concertele G3”. În fiecare noapte urcam pe scena unui alt oraş şi în faţa noastră se aflau mult mai mulţi fani ai chitarei decât mi-aş fi putut imagina. Am crescut ascultând muzică în care chitara trebuia să împartă întotdeauna lumina reflectorului cu vocalistul, piesa şi restul trupei. G3 mi-a demonstrat că acest melanj nu trebuie să fie mereu la fel.”

Și-a descoperit pasiunea pentru chitară la 5 ani când a primit cadou un amplificator şi o chitară de jucărie. La 15 ani avea deja prima trupă, Tau Zero, şi ambiţia de a cânta alături de Ozzy Osbourne, însă a fost refuzat pentru că era prea tânăr.
Paul Gilbert îşi aduce aminte cu plăcere de primul său grup şi momentele care l-au format ca muzician: „În liceu cântam la chitară tot timpul. Îmi făceam temele pentru şcoală în timpul prânzului după care basistul venea şi mă lua de acasă în Buickul său mare şi albastru. Pe drum ascultam Saxon, Van Halen, Rush şi AC/DC, iar la repetiţii cântam piesele celor de la UFO, Rush, Van Halen, Triumph, The Who şi mulţi alţii. Nici nu mi-i mai aduc aminte pe toţi, dar în orice caz, pe vremea aia ştiam o mulţime de piese. După repetiţii mă întorceam acasă, mâncam repede cu părinţii şi zburam la mine în cameră unde cântam la chitară ore în şir. Mi-ar fi plăcut să am o iubită în timpul liceului dar nu aveam nici cea mai vagă idee despre cum se procedează.”

În 1984 Paul pleacă de acasă la Los Angeles pentru a-şi continua studiile muzicale la Guitar Institut of Technology. După un an devine profesor iar astăzi predă în continuare în cadrul institutului.

Primul său album se lansează în 1985 alături de trupa Black Sheep, dar după scurt timp se hotărăşte să îşi înfiinţeze propria formaţie, Racer X, împreună cu un coleg de facultate. Materialul de debut, Street Lethal, se bucură de mare succes, iar Racer X devine rapid una dintre trupele cele mai apreciate din zona concertistică a Los Angeles-ului. Gilbert atrage atenţia prin piese ca Scit Scat Wah, Scarified, Frenzy sau Y.R.O., iar tânărul este comparat cu Yngwie Malmsteen datorită stilului rapid şi extrem de precis şi tehnic. În curând devine unul dintre cei mai rapizi chitarişti ai planetei, aşa că în 1986 semnează un contract cu renumita marcă Ibanez; contractul este valabil şi astăzi, iar Ibanez a lansat o serie ce poartă semnătura lui Gilbert: "Un vis devenit realitate; să am o chitară cu numele meu e incredibil chiar și acum.”

Pentru cel de-al doilea album al Racer X, Gilbert îşi invită unul dintre studenţi, Bruce Bouillet, să i se alăture. Stilul lor a devenit ulterior emblematic, datorită sincronizarilor de mare rapiditate şi tehnicitate. În 1988 lansează cel de-al doilea album, Second Heat care cuprinde atât piese proprii cât şi preluări David Bowie şi Judas Priest; influenţă puternică în muzica Racer X. Gilbert şi Martin, bateristul, părăsesc trupa din cauza lipsei de interes a caselor de discuri, iar începutul anilor 90 marchează finalul Racer X.

Cariera lui Paul continuă într-un nou proiect, Mr. Big. Trupa se înfiinţează la ideea lui Billy Sheehan, fost bassit al lui David Lee Roth. Alături de Gilbert, Billy îi mai cooptează pe solistul Eric Martin şi bateristul Pat Torpey, iar în 1989 Mr. Big lansează albumul de debut. Mr. Big câștigă piaţa americană în 1991, odată cu lansarea discului Lean Into It. Hitul To Be With You urcă direct pe primul loc Billboard şi rămâne acolo timp de mai multe săptămâni în peste 15 ţări. În afară de succesul american, Mr.Big devin foarte iubiţi în Japonia şi dedică muzică pieţei asiatice.

După apariţia Live in Budokan, un material înregistrat în Japonia, Gilbert părăseşte formaţia din cauza disensiunilor apărute între membrii Mr. Big: “Aveam multe probleme iar o parte dintre ele se datorau şi faptului că nu ne înţelegeam bine unul pe celălalt. Făceam parte din proiect mai mult pentru gloria personală şi nu pentru binele trupei. În plus, eram complet luaţi prin surprindere de succesul trupei şi asta ne afecta într-un mod ciudat: încercam foarte tare să fim staruri rock şi nu ne mai comportam ca nişte muzicieni. Mai mult, nici nu ne dădeam vreo pauză. Continuam să mergem în turnee, să înregistrăm albume şi voiam să batem fierul cât e cald. Toate astea au stricat relaţiile dintre noi; am devenit o simplă maşinărie”.

Paul îşi continuă drumul şi lansează King of Clubs în 1998 iar un an mai târziu reuneşte membrii Racer X pentru un nou album, Tehnnical Difficulties. Din acest moment, cariera solo a lui Gilbert se va împleti cu cea a formaţiilor din care a făcut parte de-a lungul timpului.

După albumul de debut solo, Gilbert semnează în 1999 Flying Dog, apoi Alligator Farm iar în 2000 scoate un alt material cu Racer X, Superheroes. Neobosit, Paul lansează discuri pe bandă rulantă: Raw Blues Power alături de Jimi Kidd, Burning Organ, un material solo şi în final Getting Heavier cu Racer X, în 2002, ultimul album ce poartă semnătura grupului.
În 2006 Paul Gilbert scoate primul album strict instrumental, Get Out Of My Yard, urmat de Silence Followed by a Deafening Roar, considerat unul dintre cele mai bune ale lui Gilbert. După colaborarea cu Freddie Nelson în 2009 pentru United States, Gilbert intră în studio şi înregistrează Fuzz Universe.

În toată această perioadă Gilbert face parte din mai multe proiecte, iar cel mai cunoscut este G3, o serie de spectacole în care Joe Satriani invită unii dintre cei mai buni chitarişti ai lumii. Paul urcă pe aceeași scenă cu Satriani în 2001, 2002 și 2007. Într-unul dintre aceste concerte apare îmbrăcat în kilt, alături de alți membri ai trupei și începe să danseze pe Glasgow Kiss. Gilbert este recunoscut pentru cântatul la chitară cu bormaşina. De altfel, Gilbert este o persoană plină de umor şi optimism, nu ezita să glumească nici pe seama căştilor pe care este nevoit să le poarte în timpul concertelor. Din cauza show-urilor foarte zgomotoase în care a cântat de-a lungul timpului, chitaristul are o uşoară problemă cu auzul, însă consideră că nu îl afectează pe el ci pe cei din jur ce nu se fac înțeleși la volum normal.

Când nu lansează albume şi nu dansează în kilt, Paul cânta în trupe tribut pentru formaţii care l-au influenţat de-a lungul timpului: Yellow Matter Custard tribut pentru Beatles, Hammer of Gods pentru Led Zeppelin sau Cygnus and the Sea Monsters pentru Rush. În 2006 alături de Mike Portnoy de la Dream Theatre şi Billy, fostul său coleg din Mr Big, face parte dintr-o trupă tribut The Who, unde la finalul fiecărui concert îşi distrug echipamentul: „Cântam The Who, iar ei asta obişnuiau să facă. Eu nu mai distrusesem o chitară până atunci; am descoperit că procesul ăsta are şi o anumită tehnică. La al treilea spectacol eram deja priceput.”

Paul Gilbert susţine două concerte în România, pe 3 decembrie în Oldies Pub din Sibiu începând cu ora 22:00 şi pe 4 decembrie în clubul Silver Church din Bucureşti la ora 20:00.
Detalii despre workshopul VIP predat de Paul Gilbert în România sunt disponibile pe website-ul artistului: www.paulgilbert.com

Afterpartyul din București începe după ora 22:00. Intrarea este liberă. Muzica este asigurată de Mr. DJ Silvius.

Biletele, în valoare de 70 lei până la sfârșitul lunii noiembrie şi 90 de lei în perioada 1-4 decembrie, sunt disponibile în rețeaua magazinelor Germanos, a Librăriilor Cărturești și online: shop.artmania.ro, eventim.ro și myticket.ro. Pentru concertul din Sibiu, biletele costă 50 lei și vor fi disponibile în incinta Oldies Pub.

47 de bilete, cu loc la masă, în valoare 130 lei au fost puse în vânzare pentru concertul de la Silver Church.

Parteneri: The Silver Church Club, Italian Job Catering, BlackHawk Security
Parteneri Media: Romania Libera, GQ, Zile si Nopti, Wall-Street, 9AM, Radio Lynx, iConcert, Muzicabuna, Metalhead.

Un eveniment ARTmania.