Portret Atelier Ioana și Dumitru Mischiu 20 martie 8 mai 2014 Sala Foaier Muzeul Național al Țaranului Român

Curator: Lila Passima
Program de vizitare: 10.00 – 18.00, de marți până duminică
Vernisaj: 20 martie, ora 17.30, Sala Foaier
12 aprilie 2014, ora 17.00
Lansare caiet Portret / Atelier. Invitată: Ioana Mischiu
Improvizație sonoră: invitat Călin Torsan – instrumente de suflat, Juan Carlos Negretti – instrumente de percuție

Eu mă suiam dă copil pă roată, mereu, cum ar fi ca la patru-cinci ani, nu puteam s-ajung la ea. Învârteam roata-ntâi, și pă ormă puneam mâinile-acolo, pă pămînt, să fac. Când să fac și io mai bine, atunci începea roata să mai stea. Iar mă dam jos, iar învârteam. Când ești mic nu poți s-ajungi acolo, la roată. Io de mică am umblat cu pământ, că dacă am fost cu pământu’ în casă și tăticu’ a lucrat și el, noi eram mereu pă roată, ziceam că să facem și noi oală, o cană, ce-o ieși, acolo. Mie chiar mi-e drag, că dacă nu lucrez o zî, io sunt bolnavă. Nu știu, mi-a intrat în sânge meseria asta. Bine c-ați venit acuma, că dacă veneați în vară poate mai rău îmi tremura mâna. Din ce trece timpu’, din ce îmi tremură mâna, nu știu ce naiba.”

Ioana Mischiu, Horezu, sat Olari

Muzeul Național al Țăranului Român realizează a IV-a expoziție din seria Portret / Atelier dedicată meșterilor bătrâni și centrelor de meșteșuguri care mai sunt încă active sau sunt amenințate de dispariție. Exercițiile noastre vizuale urmăresc să reconstruiască și să recupereze, sub semnul urgenței, poveștile și reperele pe care ni le oferă încă meșteșugurile tradiționale, fără a cădea în scenografierea și calchierea tradiției. Construită pe structura unui eseu vizual, expoziția Portret / Atelier. Ioana și Dumitru Mischiu dezvăluie, ca și în exercițiile trecute, o anume stratigrafie care concentrează o serie de priviri compuse pentru a oferi vizitatorilor mai multe niveluri de lectură ale temei: arhivarea tradiției prezentă în relația colecției de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meșteșugului, mitologiile personale care dau autenticitate și individualitate profilului de meșter, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Horezu, schițarea contextului actual al acestui vechi centru de ceramică românesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentării vizuale și etnografice.
Povestea Ioanei și a lui Dumitru Mischiu, amândoi deveniți meșteri din familii de olari, începe prin anii ‘60 și traversează perioada comunistă în toată evoluția ei, până astăzi. Întrebați dacă păstrează stilul ceramicii de Horezu sau prin ce se diferențiază de ceilalți olari, răspund invariabil ca mulți meșteri din sat: facem la fel cum au apucat moșii noștri, chiar dacă mai venim și noi, pe ici pe colo, cu semne de-astea, de-ale noastre. Documentarea noastră își propune să contureze vizual un instrumentar simbolic clasicizat, alternându-i, într-un dialog viu, forme ale unui artizanat început în perioada comunistă și revitalizat de turismul cultural post-decembrist.