Florile galbene sint grupate in inflorescente iar frunzele prezinta pungi secretoare stravezii ce contin uleiuri volatile. De aceea este usor de recunoscut, mai ales dupa aspectul frunzelor.
Sunatoarea infloreste din mai si pina toamna tirziu, recoltarea ei facindu-se cind inflorescentele sint deschise complet, mai ales dupa sarbatoarea Sinzienilor. Uscarea se face in poduri aerisite in strat subtire si apoi produsul vegetal uscat obtinut se pastreaza in saci textili sau pungi de hirtie.
Ce contine sunatoarea
Principalii constituenti ai plantei sint uleiurile volatile, flavonele, hiperacina, tanin, caroten si vitamine (mai ales C si PP), saruri minerale, saponine etc. In unele tari nordice pojarnita este utilizata la aromatizarea berii, datorita uleiurilor volatile continute.
Taninurile asigura precipitarea proteinelor la mnivelul intestinului producind astfel o actiune homeostatica locala.
Principiile active ale plantei ii dau acesteia proprietati antispastice, astringente, cicatrizante, antiinflamatoare, vasodilatatoare, antidiareice, antidepresive si antibiotice. De aceea sunatoarea este utilizata in tratamentul unor boli, mai ales ale paratului digestiv. De asemenea, pojarnita elimina sau diminueaza spasmele sau contracturile involuntare ale muschilor din abdomen. Pe linga acestea, grabesc vindecarea ranilor, scad tensiunea arteriala, ajuta la diminuarea inflamatiilor, favorizeaza secretia bilei, distrug bacteriile dinmucoasa stomacului si intestinelor sau pe tegument si diminueaza procesele inflamatorii hepatice cronice si pe cele intestinale.
Pojarnita face parte din categoria plantelor medicinale si poate fi folosita cu folos impotriva multor boli. Daca esti interesat sa afli mai multe despre plantele medicinale, iti recomandam Revista Galenus. Aici vei gasi multe articole bine documentate despre proprietatile plantelor stiintifice.
Intrebuintarile terapeutice ale sunatoarei
Infuzia, slaba sau concentrata este utilizata in tratamentul dischineziei biliare si stimularea ficatului. Sau sepoate utiliza uleiul de sunatoare care se prepara astfel: un pumn de planta maruntita se pune intr-un vas de sticla mat peste care se toarna 20 ml alcool si se lasa o jumatate de zi la umectat. Apoi se toarna 200 ml ulei de floarea soarelui incalzind amestecul trei ore pe baia de apa. Se lasa apoi 3 zile la macerat, se filtreaza si se pune insticle inchise la culoare. Dupa mesele principale se ia cite o lingurita.
In tratamentul colitei cronice se utilizeaza tot infuzia slaba. De asemenea si gastritele hiperacide si ulcerul gastric pot fi tratate cu infuzie de pojarnita.
Pentru enurezis, la copii, se face un amestec de sunatoare si coada soricelului in parti egale, din care s eprepara infuzie si se bea cite 1-2 cani pe zi.
In depresiile simptomatice reactive, spaima, groaza se recomanda ceaiul slab de sunatoare sau extractul lichid sau uleios.
Sunatoarea este folosita in medicina polpulara si in tratamentul ranilor preparindu-se asa-numitul unt de sunatoare preparat din flori si frunze proaspete, zdrobite si macerate cu ulei sau unt clarifiat trei saptamini la temperatura camerei si doua saptamini la soare.
Tratarea gingivitei se face cu infuzie concentrata sub forma de gargare.
In cosmetica in intretinerea tenurilor uscate sau sensibile a ridurilor: spalari ale fetei cu decoct din flori uscate sau comprese cu infuzie concentrata.
In plan subtil sunatoarea este buna cind atasamentul si implicarea in evenimentele exterioare devin inrobitoare, generind dezamagire si suferinta, care, impinse la extrem, se transforma in deznadejdea unei depresii cu dureri mari de cap cind si o mingiiere devine atunci dureroasa
Articol preluat de aici
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro