Dacă terapia individuală sau de grup ridică mai puține întrebări, atunci, pentru terapie de familie, există multe întrebări.
Să presupunem că o familie vine la o întâlnire cu un psihoterapeut.
Deja în această etapă, apar mai multe întrebări simultan: este necesar să vină toți membrii familiei sau doar cei care sunt implicați în conflict? Și cum să înțelegi cine participă de fapt la ședință? Sau, să zicem, că au venit și s-au așezat pe canapea în fața terapeutului...Și ce urmează?
Părinții aduc un copil cu probleme pentru o întâlnire individuală cu un psiholog al copiilor. Spun că, comportamentul său s-a deteriorat brusc imediat după moartea bunicului său. Fiul pare să fi devenit abătut, iar mama și tata se luptă împreună pentru comportamentul său bun, pentru performanța școlară etc. Sentimentul, este ca și cum ar exista un război care nu se oprește, ci se mișcă doar de pe un front pe altul. Un psiholog lucrează cu un copil, iar acum rezultatul este deja vizibil: băiatul a devenit mai liniștit, părinții sunt chemați la școală mai rar etc. Dar, după un timp, părinții doresc să divorțeze. Întrebarea este, ce se întâmplă în această familie? Și cum să reușești, astfel încât, familia să rămână unită și să fie bine?
Un terapeut pentru terapie de familie ar răspunde la această întrebare, invitând întreaga familie la o ședință. Acolo s-ar fi dovedit că mai întâi bunicul a decedat, apoi fiul a avut un comportament al unui copil afectat, iar părinții au încercat cu toate puterile ca viața să revină la normal (desigur, inconștient). Pentru soț și soție, câmpul de luptă, a dus la faptul că au uitat de problemele din relațiile lor și de a trăi împreună. De îndată ce totul a revenit la normal, au văzut că de fapt s-a format un gol. Și nici ei înșiși nu știu ce să facă cu acest gol. Se pare că problema cu copilul nu a rezolvat problema familiei.
Citește și: Dependenta de calculator
De aceea, o abordare sistematică a familiei implică lucrul cu toți membrii familiei (deși la unele întâlniri terapeutul poate invita unul sau mai mulți dintre membrii familiei pentru a găsi o anumită „piesă” din relația lor). Mai mult, din punctul de vedere al terapiei familiale sistemice, nu doar rudele vii, ci și cele decedate joacă un rol în viața de familie de astăzi. De exemplu, atunci când se întocmește o genogramă - o reprezentare schematică a unei familii - sunt indicate nu numai persoanele care au trăit cu familia de mai mulți ani, ci și copiii decedați sau alte persoane decedate care făceau parte integrală din familie.
Astfel, terapia familială sistemică devine un „portret” al unei familii întregi și servește drept cheie pentru dezvăluirea multor secrete de familie: tragedii și realizări, continuitate și, dimpotrivă, dorința de a scăpa de rădăcinile lor.
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro